Rolul acidului stearic și al oxidului de zinc în formulările de cauciuc

Într-o anumită măsură, stearatul de zinc poate înlocui parțial acidul stearic și oxidul de zinc, însă acidul stearic și oxidul de zinc din cauciuc nu pot reacționa complet și nu pot avea propriile efecte.

Oxidul de zinc și acidul stearic formează un sistem de activare în sistemul de vulcanizare a sulfului, iar principalele sale funcții sunt următoarele:

1. Sistem de vulcanizare prin activare:
ZnO reacționează cu SA pentru a genera săpun de zinc, care îmbunătățește solubilitatea ZnO în cauciuc și interacționează cu acceleratorii pentru a forma un complex cu o bună solubilitate în cauciuc, activează acceleratorii și sulful și îmbunătățește eficiența vulcanizării.

2. Creșterea densității de reticulare a vulcanizatelor:
ZnO și SA formează o sare de zinc solubilă. Sarea de zinc este chelată cu legătura reticulată, ceea ce protejează legătura slabă, determină vulcanizarea să formeze o legătură reticulată scurtă, adaugă noi legături reticulate și crește densitatea de reticulare.

3. Îmbunătățirea rezistenței la îmbătrânire a cauciucului vulcanizat:
În timpul utilizării cauciucului vulcanizat, legătura polisulfurică se rupe, iar hidrogenul sulfurat generat accelerează îmbătrânirea cauciucului, însă ZnO reacționează cu hidrogenul sulfurat pentru a genera sulfură de zinc, care consumă hidrogen sulfurat și reduce descompunerea catalitică a hidrogenului sulfurat în rețeaua reticulată; în plus, ZnO poate lega legături de sulf rupte și poate stabiliza legăturile reticulate.

4. Diferite mecanisme de reflexie:
În diferite sisteme de coordonare a vulcanizării, mecanismul de acțiune al diferiților acceleratori de vulcanizare este foarte diferit. Efectul reacției ZnO și SA pentru a forma un intermediar stearat de zinc este, de asemenea, diferit de cel al utilizării stearatului de zinc singur.


Data publicării: 12 oct. 2021